Pentru că suntem în perioada concediilor și gândul ne fuge continuu la evadări din cotidian și pauză de la viața de zi cu zi, ne-am gândit că ar fi cazul să venim în întâmpinarea voastră cu oferte de petrecere a timpului liber, fie că vorbim de weekend-uri, fie de bine-meritate vacanțe.
Dacă te afli pe site-ul nostru, înseamnă că deja faci parte dintre acei iubitori de natură nealterată, care preferă să-și petreacă timpul liber în zone mai puțin cunoscute și, astfel, mai puțin aglomerate.
În speranța că îți vom trezi curiozitatea și dorința de a vizita locurile propuse de noi, începem incursiunea în zonele turistice, pe cărări mai puțin bătătorite, din aria transfrontalieră româno-bulgară! 😉
Enjoy!
Astăzi vă invităm să descoperiți Parcul Natural Roussenski Lom din Bulgaria, o bijuterie naturală aflată nu departe de granița româno – bulgară, recunoscut pentru frumusețea și biodiversitatea sale, dar și pentru minunatele trasee de ciclism ce vin să străbată acest tărâm de basm.
Aflat la sud-vest de Ruse, în imediata vecinătate a Dunării, Parcul Natural Roussenski Lom, înfiinţat în 1970 şi extins în 1986, protejează pe o suprafaţă de 3.408 hectare o parte a unui canion spectaculos atât prin peisajele sale, cât şi prin biodiversitate.
O suprafaţă mult mai mare, de 32.489 hectare, cu altitudinea medie de 238 m, este desemnată SCI pe baza Directivei Habitate, şi face parte din reţeaua Natura 2000. În vecinătatea ariei Parcului, înconjurând această bijuterie naturală, există nişte dealuri molcome făcând parte din Câmpia Dunării, fără a avea ceva spectaculos sau a prezenta o valoare majoră în ceea ce priveşte biodiversitatea lor. Aici însă în zona de canion, formaţiunile create de interacţiunea apelor cu rocile calcaroase, au dus la apariţia şi dezvoltarea unui relief care, pe lângă faptul că este spectaculos peisagistic, mai oferă şi o mare diversitate de microclimate şi nenumărate medii de viaţă diferite, necesare pentru existenţa unor variate comunităţi de organisme, crescând biodiversitatea la un nivel de 2-3 ori mai mare comparativ cu cea a altor arii de dimensiuni asemănătoare, dar fără un relief atât de accidentat. Există aici atât specii de pădure, cât specii de stepă uscată (pe platouri), specii de stâncărie, ca şi specii de pajişti umede şi higrofile, prin preajma apei ce străbate canionul.
Într-un peisaj înconjurător reprezentat de platouri/ câmpii vălurite, zona văii calcaroase cu aspect de canion prezintă pereţi verticali ce se prăbuşesc spre largul fund-de-vale, prin care curg apele meandrate, înconjurate uneori de zone mlăştinoase, alteori de fâneţe şi păşuni cu o diversitate floristică uriaşă, de păduri pline de liane.
Valea este largă, mărginită de nişte pereţi calcaroşi, care uneori ating şi 100 m înălţime în zonele cele mai spectaculoase, alteori sunt doar de 30 – 40 m, depinzând de secţiunea dealului pe unde râul şi-a săpat cursul. Parcă cel mai frumos arată zonele de confluenţă, unde cursurile ce converg mai adaugă grandoare în plus, unde de sus poţi vedea cum apele acelea ce par nu foarte semnificative, în milenii au reuşit să-şi croiască drum prin imensitatea calcarelor, drum ce a devenit lent o lume fascinantă prin măreţia peisajului şi complexă prin ecosistemele/ biodiversitatea instalată.
Pereţii de stâncă, modelaţi în calcare uneori mai dure alteori mai friabile, prezintă un microrelief foarte interesant, produs al eroziunii ce a excavat mici adâncituri ce dau în unele zone un aspect dantelat. Pereţii prezintă în general verticale pe care apar intrări de grote/ peşteri. În secţiune transversală, valea are o formă de U şi nu de V după cum am avea tendinţa să ne-o închipuim; este deci ceva asemănător cu Cheile Dobrogei de la noi, numai că dimensiunile sunt mult, mult mai grandioase. Pereţii abrupţi mărginesc o zonă inferioară unde sedimentele acumulate sunt tăiate doar de albia prin care apa curge puternic meandrat.
Pereţii de stâncă sunt întrerupţi de zone unde există versanţi înclinaţi, coborând mai mult sau mai puţin abrupt spre vale, pe aceşti versanţi fiind instalate păduri, fâneţe sau sate răsfirate.
Calcarele din aceasta zonă s-au depus în marea caldă care acoperea aria în urmă cu cca 120 milioane de ani. Aceste depozite de calcare au fost supuse unor mari presiuni şi au devenit fragmentate în timpul ridicării munţilor care formează sistemul Alpino-Himalaian, sistem din care fac parte atât Carpaţii, cât şi Stara Planina (paraleli cu Carpaţii Meridionali).
Pe teritoriul parcului există mai multe râuri, ale căror denumiri se traduc Lom Negru, Lom Mic, Lom Alb, ‘lom’ însemnând un curs de apă între pereţi de stâncă. Aceste ape se unesc, formând în final cursul denumit Roussenski Lom, Lomul de la Ruse. De altfel, râul Roussenski Lom (luat în sens larg, deci întregul curs) are o lungime de 197 km şi, contrar altor afluenţi ai Dunării, îşi are izvoarele la o altitudine relativ redusă, în Câmpia Dunării; este ultimul afluent major pe partea dreaptă a fluviului. Toate aceste cursuri de apă ce străbat zona carstică prezintă un traiect foarte sinuos, cu numeroase meandre încâlcite, existând situaţii când apele străbat o buclă şi trec prin vecinatătea zonei pe unde ‘au mai fost deja’. Apa râurilor este permanent plină de nisip şi alte suspensii, adunate din peisajele pe care le străbat înainte de a intra în zona carstică, situaţie ce dă apei un colorit de «cafea cu lapte». Aici pe cursul inferior, înainte de vărsarea în Dunăre, ele depun o mare cantitate din materialele transportate, creând bancuri de nisip, mâluri, terenuri aluvionare în care noi meandre se dezvoltă, ca parte a evoluţiei peisajului, a transformării permanente a naturii.
Parcul Natural Roussenski Lom se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei
În parc există 877 de specii de plante, dintre care 60 de specii de arbori, arbuşti şi liane. Există aici un amestec de elemente central-europene, stepice şi submediterane. Multe specii stepice sunt prezente în aceste habitate, atât pe platouri, cât şi pe pereţii stâncoşi, dar apar şi în zonele uscate aflate pe treapta inferioară a reliefului. Pădurile sunt şi ele o caracteristică importantă a peisajului şi a biodiversităţii zonei, fiind incredibil de sălbatice, deşi suntem în Europa, la doar la 70 km de Bucureşti (!) şi 350 km de la Sofia. Există întinse păduri constituite din specii de stejari (Quercus robur, Quercus delechampii, Quercus pubescens, Quercus cerris), pe lângă care apar: Carpinus orientalis, Carpinus betulus, Fraxinus ornus, Tilia tomentosa, Acer tataricum, aceste păduri având subarboret format din tufărişuri cu trandafir sălbatic/ măceş (Rosa canina), liliac (Siringa vulgaris), precum şi un strat ierbos cu o diversitate mare în unele arii.
Ceea ce este impresionant în aceste păduri, este uriaşa cantitate de liane ce fac ca zona să primească în multe locuri un aspect luxuriant de junglă greu de pătruns fără să ai ‘hotărârea’ necesară (şi o macetă); aspectul este mult mai ‘tropical’ şi mai ‘sălbatic’ decât în Pădurea Letea din Delta Dunării, despre al cărei aspect dat de liane se aminteşte atât de frecvent. La margini de pădure, sau ca tufărişuri pe stâncării uscate, apar exemplare de Paliurus spina-christi, specii aparţinând genurilor Ligustrum, Crataegus etc. Zonele din apropierea cursului de apă sunt dominate de Salix alba, Populus alba şi Populus nigra.
Evident, multe specii de plante reprezintă o mare valoare pentru conservarea biodiversităţii, fiind aici prezente 30 endemisme balcanice şi 3 specii subendemice pentru Balcani, totodată o specie endemică pentru Bulgaria. Orhideele sunt reprezentate aici de 9 specii. Două specii ale florei bulgare sunt prezente doar aici: Verbascum dieckianum şi Polygala sibirica care a fost identificat doar în 1997 în Bulgaria, şi doar în Rousenski Lom unde este reprezentată prin cca 150 de exemplare. De altfel, această specie de Verbascum (lumânărică), cu superbele ei inflorescenţe galbene, prin prezenţa ei ridică valoarea estetică a peisajului, apărând în număr mare în habitate uscate. Admirabile, foarte frumoase prin dimensiunea şi aspectul lor impunător, uriaşele inflorescenţe galben-strălucitoare se profilează pe umbritele feţe ale pereţilor de stâncă…
Cursurile de ape ale Parcului Natural Roussenski Lom sunt populate de 22 specii de peşti, totodată sunt prezente specii rare de scoici şi melci. Remarcabilă a fost uriaşa densitate a libelulelor din genul Calopteryx, ce zburau de colo-colo sau stăteau la soare pe vegetaţia luxuriantă ce mărgineşte cursul de apă, la limită de pădure.
Herpetofauna Parcului Natural Roussenski Lom este reprezentată de 10 specii de amfibieni şi 19 specii de reptile, inclusiv ţestoasa de apă şi două specii de ţestoase de uscat, apoi şopârla de ziduri, şopârla fără membre; dintre şerpi, este prezentă şi vipera cu corn. Singura specie de gecko din Bulgaria este prezentă şi aici: interesant de constatat cum pe acest mal al Dunării există diferite specii termofile, care nu ajung să populeze şi malul opus, nordic, al fluviului.
Stâncăriile cu terase, nişe şi platforme, zonele mlăştinoase, ariile cu vegetaţie stepică şi pădurile bătrâne oferă locuri de cuibărire şi de hrănire pentru o mare diversitate de păsări. Pe lângă râu, rămâi surprins să vezi zeci de berze negre ce se adună pe apele revărsate ce au produs o mlaştină extinsă, înconjurată de pădure. Este dificil însă să observi aceste păsări sfioase, iar accesul în zonele mlăştinoase cu păduri pline de liane şi tufărişuri dese este… aparte. Berzele negre cu care ne obişnuim să le ştim cuibărind în arbori mari ai pădurilor liniştite, constatam că în Roussenski Lom cuibăresc în nişe ale pereţilor de stâncă.
Per total, în Parcul Natural Rousseski Lom au fost identificate până acum 190 de specii de păsări (dintre care 172 de specii protejate); 122 de specii de păsări cuibăresc în parc (din totalul de 174 de specii cuibăritoare în Bulgaria). Stâncăriile de aici, precum şi aspectul montan al peisajului în plină Câmpie a Dunării, atrag specii cu a căror prezenţă nu suntem obişnuiţi la astfel de altitudini; cel mai bun exemplu este acvila de munte (Aquila chrysaetos), care cuibăreşte aici. Totodată, cuibăresc vulturul hoitar (Neophron percnopterus), şorecarul mare (Buteo rufinus), şoimul dunărean (Falco cherrug), drepneaua mare (Apus melba), buha mare (Bubo bubo), călifarul roşu (Tadorna (Casarca) ferruginea), stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), barza neagră (Ciconia nigra), dar se pot aminti şi viesparul (Pernis apivorus), gaia brună (Milvus migrans), şerparul (Circaetus gallicus), heretele sur (Circus pygargus), uliul păsărar (Accipiter nisus), uliul cu picioare scurte (Accipiter brevipes), acvila pitică (Hieraetus pennatus), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), şorecarul comun (Buteo buteo), vânturelul mic (Falco naumanni), vânturelul roşu (Falco tinnunculus), şoimul rândunelelor (Falco subbuteo), ciuşul (Otus scops), caprimulgul (Caprimulgus europeus), cristelul de câmp (Crex crex) etc. Văzând asemenea liste de specii, putem uşor înţelege cam ce paradis este acest loc pentru biodiversitate: deşi nu este o suprafaţă foarte mare, totuşi aria concentrează o biodiversitate excepţională.
Privind mamiferele, dintre cele 92 de specii prezente în Bulgaria, de aici au fost semnalate 68 de specii. Remarcabilă este prezenţa a 25 de specii de lilieci (chiroptere), dintre care 20 ocupă peşteri, încluzând toate cele 5 specii de lilieci cu potcoavă (Rhinolophus sp) din Europa; pe lângă aceştia există popândăi (Spermophilus citellus), hârciogi (Cricetus cricetus), vidre (Lutra lutra), dihori de stepă (Mustela (Putorius) eversmanii) şi dihori pătaţi (Vormela peregusna). Ierbivorele mari sunt reprezentate prin cerb (Cervus elaphus), căprior (Capreolus capreolus), mistreţ (Sus scrofa), iar dintre carnivore se pot menţiona pisica sălbatică (Felis silvestris), lupul (Canis lupus), şacalul (Canis aureus), precum şi vulpile (Vulpes vulpes).
Valori arheologice și culturale
În trecut, zona asta era un important areal pentru călugări sihaştri ce-şi duceau traiul prin acest peisaj aparte. În toată aria stâncoasă, în interiorul rocii calcaroase oameni au remodelat grotele naturale, au săpat schituri, locuind zona de-a lungul ultimelor câteva milenii. Există vestigii preistorice, apoi tracice, romane la nivelul secolului I e.n.. În secolele al XII-lea – al XIV-lea, bulgarii au costruit un oraş fortificat numit Cherven, ale cărui urme pot fi văzute şi acum; a fost unul dintre cele mai importante centre economico-administrative, cultural-religioase şi militare ale Bulgariei medievale, în timpul celui de-al II-lea Regat Bulgar.
Călugării s-au stabilit aici între secolele al XI-lea și al XIV-lea, în zonă existând cca 250 – 300 de cavităţi săpate în stâncă de către ei, dintre care cca 40 de cavităţi se află pe teritoriul parcului; se presupune că numărul cavităţilor (schituri, nişe de locuit, galerii, coridoare cu trepte şi încăperi) putea să fie de cca. 600, unele dintre ele fiind distruse în mod natural prin surpări/ prăbuşiri ale pereţilor, dar majoritatea celor dispărute căzând pradă vremurilor musulmane care au urmat.
Cu toate acestea, s-au păstrat foarte bine fresce pictate în secolele al XII-lea – al XV-lea, fiind printre cele mai reprezentative artefacte ale artei medievale bulgare. Ivanovo Rock Monasteries este una dintre cele 9 situri din Bulgaria, aflate pe lista World Heritage Natural and Cultural Sites a UNESCO. Toată zona parcului natural este şi rezervaţie arheologică, protejând ceea ce a rămas din aşezările fortificate, din sanctuare şi morminte ale unor civilizaţii apuse.
Așezările rupestre din zonă
La ora actuală există diverse sate dezvoltate pe platourile dealurilor ce ajung să se termine brusc la marginea prăpăstiilor ce coboară spre tărâmurile sălbatice ale canionului. Satele au străzi întortocheate, unele coborând spre vale în zonele unde versanţii sunt mai lini, case cu ţiglă roşie, cu acoperişuri aproape plate, arătându-ne că nu este zăpadă prea multă prin zonă. Case, evident de piatră, construite din bucăţi de calcar cioplit în forme paralelipipedice; case pe care nu se vede vârsta, pot fi făcute ieri sau în urmă cu 1.000 de ani…
La baza pereţilor de stâncă ce domină locul, uneori vedem ţarcuri cu capre, mai rar oi sau vaci, căsuţe sărăcăcioase lipite de perete. Răsaduri cu legume sunt îngrijite pe mărunte terase în trepte, menţinute de ziduri din bucăţi de piatră construite de oameni ai trecutului sau ai prezentului. La baza versanţilor poţi vedea mari pietre care s-au desprins de undeva de sus, şi au căzut ne-opribile, sfărâmând totul sub greutatea lor.
Ruse
La o plimbare prin zona centrală a oraşului vezi superbele clădiri vechi care înconjoară piaţa centrală şi străzile învecinate, unde circulaţia maşinilor este permanent oprită. O atmosferă ce te captivează. Nu este aglomeraţie, asta şi din cauza că din Bulgaria, în general, şi inclusiv de aici au plecat foarte mulţi oameni. Înţeleg că oraşul avea cca 350.000 de locuitori înainte de căderea comunismului, iar acum au mai rămas doar 200.000 de oameni în oraş. Terase liniştite, cu mâncăruri tradiţionale sau cu gusturi exotice pentru noi, cu fumul ce se ridică de sub carnea prăjită şi ardeii care se coc în fierbinţeala jarului. ‘Rachia’, bere şi vin, belşugul care din păcate nu poate fi accesibil pentru mulţi dintre locuitorii blocurilor comuniste sau a satelor aflate în degradare, în paragină, în diferite etape ale abandonului. Văd că prin oraş sunt destul de frecvent panouri pe care sunt hărţi cu mici imagini ale monumentelor/ clădirile/ bisericile atractive pentru vizitatorii care ajung pe aici.