Calarasi - Chiciu - Srebarna

Muzeul Municipal Călărași este situat în vechiul sediu al Primăriei. Clădirea a fost construită pentru această destinatie administrativă în anii 1886-1887și prin urmare, la începutul lunii ianuarie a anului 1888, instituția și-a început activitatea într-un imobil nou.

            Din punct de vedere expozițional, muzeul urmărește cronologic istoria localităților din Călărași, începând cu prezentarea descoperirilor arheologice, trecând prin menționarea primelor referințe documentare, prezentând momentul schimbării statutului (1833 - capitala județului) și momentul eliberării (1852), dar și momentul în care întregul popor român trecea prin momente dificile (războiul de independență, primul și al doilea război mondial), încheind cu perioada comunistă și cu perioada contemporană.

            Spațiul expozițional dedicat celor menționate mai sus se află la parterul clădirii, în 8 încăperi care sunt amenajate tehnic muzeal. La etaj, clădirea desfășoară activități expoziționale, precum și activități creative.

Muzeul este înregistrat pe Lista Monumentelor Istorice.

Biserica este construită din cărămidă, pe o fundație rezistentă; are forma unui magazin cu lungimea de 29 m, lățimea de 10,5 m și înălțimea de 21 m, având două abside mai mici, iar absida altarului este mai mare, de formă semicirculară.

            Portalul bisericii este dreptunghiular, deschis și delimitat de patru suporturi de formă rotundă. În naos și în pronaos, tavanul este drept și este susținut pe două rânduri de suporturi, din care cinci în formă rotundă, cu frumoase litere mari, care ne aduc aminte de biserica Nașterea lui Dumnezeu din Betleem.

            Biserica are două cupole, una este deschisă și cealaltă închisă, aceasta din urmă servind ca turn al bisericii unde sunt instalate cele două clopote. Acoperișul și cupolele sunt acoperite cu plăci galvanizate.

            Pictura bisericii, executată în ulei și într-un stil realist, are o mare valoare artistică, fiind executată în anul 1908 de pictorul italian Orest Cantini. Paravanul altarului și cele două scaune episcopale, de o noblețe deosebită, sunt executate din lemn de stejar de către sculptorul M. Babic, în anul 1908. Icoanele împăratului, icoanele sfântului titular și ale Sfântului Ioan Botezătorul de pe paravanul altarului, sunt înlănțuite cu argint, având o lucrare spectaculoasă.

            Congregația are o bibliotecă parohială funcțională. Congregația organizează activități parohiale cu participanții la biserică, precum și cu studenții din parohie.

În prezent, domeniile Ostrov au o suprafață agrară de aproximativ 2.000 de hectare, cu un areal vinicol de 1.200 de hectare, 400 de hectare de livezi (caise, piersici, măr, prune, cireșe, nuci), 150 hectare de câmp arabil și 200 de hectare de seră. Domeniile Ostrov includ cele două mari centre: Ostrov, cu un total de cinci ferme și o suprafață de aproximativ 600 de hectare și Lipnița, cu un total de nouă ferme și o suprafață de aproximativ 1.000 de hectare.

            Domeniile Ostrov sunt situate în partea de sud-vest a județului Constanța, de-a lungul malului drept al Dunării, pe terasa superioară, având o lungime de 30 km.

            Vinurile obținute în această pivniță au particularități de nobilime și originalitate, care le conferă o personalitate puternică și deosebită. Vinurile din pivnița Ostrov urmează și promovează cererile de calitate ale Uniunii Europene. Sursele arheologice ne-au arătat faptul că, chiar și acum 3.000 de ani, regiunea cunoscută astăzi ca Ostrov a fost sinonimă cu viticultura și, prin urmare, cu vinificația. În timp, sub forme diferite, la Ostrov s-a produs vin.

            Tipurile cultivate la Domeniile Ostrov sunt următoarele: Merlot, Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Pinot Noir, Syrach și Rebo pentru vinurile roșii.

Pentru vinurile albe sunt cultivate tipurile: Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Gris, Fetească Albă, Fetească Regală, Rieslingul Italian, Muscat Ottonel și Cramposie.

Cele mai importante tipuri de vinuri ale brandului Domeniile Ostrov sunt: Domeniile Ostrov Reserve, Cetatea Durostorum, Canaraua Fetii, Păcuiul lui Soare, Domeniile Ostrov, Premiat, Labyrinthum și Crama Ostrov.

Parcul Dunării este prima grădină publică și parc pe malul Dunării din Bulgaria.

            Parcul a fost creat acum 100-150 de ani și a fost menționat pentru prima dată în 1870 în ziarul "Turcia".

            Parcul este gazda unor specii unice protejate și marcate cu semne diferite, astfel încât să diferențieze de ceilalți copaci.

            Pe promenada care pornește de la intrarea în parc și continuă înspre Dunăre, există o mulțime de bănci și o mare varietate de copaci.

                        "Tunelul" este un șir de castani grupați împreună în formă de tunel. În timpul verilor, parcul este un loc minunat pentru relaxare, cu o briză rece venind dinspre Dunăre.

În partea estică a parcului de pe malul Dunării se află hotelul "Drustar", care pune la dispoziția turiștilor o piscină mare și plimbări lungi barca pe Dunăre.

            Parcul Dunării are 3 locuri de joacă, o fântână cu broaște, pelicani de bronz peste tot și chiar un monument al lui Georgi Mamarchev, dar farmecul său este dat de ruinele castelelor vechi care semănau cu cocoașe uriașe de cămilă de-a lungul coastei. Seara, oamenii vin să privească apusul deasupra râului și vasele care trec.

Srebărna este un lac de apă dulce în apropierea Dunării, care se întinde pe o suprafață de 600 ha. Acesta este terenul de reproducere a aproape 100 de specii de păsări, dintre care multe sunt rare sau pe cale de dispariție. Alte 80 de specii de păsări migrează și caută refugiu în fiecare iarnă aici. Printre cele mai interesante specii de păsări se numără pelicanul dalmațian, egreta mare, stârcul de noapte, stârcul roșu, țigănușul și lopătarul.

            Rezervația naturală Srebărna protejează un lac ți un ecosistem mlăștinos de 638 ha în apropierea satului Srebărna, pe malul vestic al fluviului Dunărea.

Rezervația include lacul și fostele terenuri agricole aflate la nord de lac, o centură de plantații forestiere de-a lungul Dunării, insulei Komluka și zonei acvatică îngrădită între insulă și malul râului.

            Rezervația naturală Srebărna este o zonă umedă importantă pe ruta Palearctică de Vest a păsărilor migratoare. Acesta oferă zone de cuibărit pentru 99 de specii de păsări și habitate sezoniere pentru aproximativ 80 de specii de păsări migratoare. Proprietatea este înconjurată de dealuri care oferă o graniță naturală și oferă mijloace ideale pentru observarea păsărilor acvatice.

Rezervația naturală Srebarna (în bulgară: Природен резерват Сребърна) este o rezervație naturală din nord-estul Bulgariei (sudul Dobrogei), aflată lângă satul ce poartă același nume, la 18 km vest de Silistra și la 2 km sud de Dunăre.  Rezervația cuprinde lacul Srebarna și împrejurimile sale, fiind situată pe Via Pontica, o cale de migrație a păsărilor între Europa și Africa.

Zona a fost proclamată rezervație naturală în 1948 și este un sit Ramsar din 1975. Rezervația a fost recunoscută ca sit al patrimoniului natural mondial în temeiul Convenției din 1972 pentru protecția patrimoniului cultural și natural mondial, fiind inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO în 1983.

Rezervația cuprinde 6 kmp de zonă protejată și o zonă tampon de 5,4 kmp. Adâncimea lacului variază de la 1 la 3 m. De asemenea, aici a fost construit un muzeu, unde astăzi puteți admira o colecție unică de specii de păsări și animale, care trăiesc în rezervație.

Rezervația naturală Srebarna protejează un ecosistem de lacuri și zone umede de 638 ha, pe malul vestic al fluviului Dunărea. Rezervația include lacul și fostele terenuri agricole la nord de lac, o barieră de plantații forestiere de-a lungul Dunării, insula Komluka și zona acvatică închisă între insulă și malul râului.

Rezervația naturală Srebarna este o zonă umedă importantă pe calea migratoare a păsărilor din Paleearctica de Vest. Aici sălășluiesc 99 de specii de păsări, rezervația fiind de asemenea habitat sezonier pentru aproximativ 80 de specii de păsări migratoare. Srebarna este înconjurată de dealuri, ce acționează ca o graniță naturală, oferind, totodată, locuri de belvedere minunate pentru turiștii pasionați de medii naturale și fotografie, de unde pot observa păsările de apă.

Rezervația naturală Srebarna protejează un exemplu important de tip de zonă umedă care a fost răspândită în Bulgaria în trecut. Adăpostește o diversitate de specii de plante și animale, aflate în pericol de dispariție. Zona umedă este un loc important de reproducere și iernare pentru un număr mare de păsări. Insulele plutitoare de stuf și pădurile de salcie inundate oferă zone importante de reproducere pentru păsări. În capătul nordic al lacului, stufurile cedează treptat teren pajiștilor umede. În capătul nord-vestic al lacului și de-a lungul Dunării există borduri naturale de pădure cu arbori bătrâni de salcie albă.

Fauna bogată din rezervația naturală Srebarna are o importanță internațională. Proprietatea deține populații de păsări care sunt considerate critice pentru supraviețuirea speciilor. Găzduiește singura colonie de pelican dalmațian din Bulgaria, precum și cele mai mari populații de reproducere din patru specii amenințate la nivel global: cormoranul pigmeu, rața feruginoasă, vulturul cu coadă albă și cristeiul de câmp. Srebarna are, de asemenea, o importanță europeană deosebită în protejarea stârcului de noapte, al șopârlului, al ardei, al ardei albe, al ardei purpuriu, al ibisului strălucitor, al lingurii și al șoricelului. Aici pot fi găsite trei specii de sterne. Amenințate la nivel global sunt Cormoranul pigmeu și Gâsca cu piept roșu, care pot fi văzute în Rezervație, precum și populațiile de iarnă de Gâscă cu față albă, Gâscă de galben și Fieldfare, care sunt, de asemenea, notabile. În total, proprietatea oferă un habitat critic care susține 173 de specii de păsări, dintre care 78 de specii sunt de interes european pentru conservare, iar nouă fiind listate ca fiind amenințate la nivel global.

Proprietatea include cel mai mare lac rămas după drenarea zonei mlăștinoase de-a lungul Dunării și a fost conectat la râu până la construirea unui dig în 1949. În 1994 a fost dragat un canal între lac și Dunăre, pentru a asigura fluxul anual al apelor Dunării către lac în lunile de primăvară. Rezervația este o zonă protejată și aici sunt premise exclusiv cercetarea științifică atent controlată și activitățile de gestionare a conservării.

Legendele

Există mai multe legende despre originea numelui lacului. Unul dintre ei vorbește despre un khan pe nume Srebrist, care a murit în cartier în timp ce se angajase într-o bătălie inegală cu pecenegii. O altă legendă povestește despre o barcă plină de argint (srebro în bulgară) de-a lungul malului lacului. Și, mai mult, potrivit unui al treilea, care este considerat cel mai plauzibil, numele provine din reflexiile argintii de pe suprafața lacului în timpul lunii pline.

Surse multiple de informare: wikipedia.org | https://whc.unesco.org

Fotografii: © Evergreen | Ivelin Mincov | Svilen Enev | Georgy Palpurin