Acesta este un traseu de ciclism rutier de o zi destinat începătorilor. Pentru cei fără nici o tură de experiență, traseul se poate face până la Topalu, acoperind o distanță de 27 km, iar pentru cei mai rezistenți, traseul poate și și retur la Cernavodă, cu o distanță de 54 de km.
Ruta traseului este Cernavodă – Seimenii Mici – Seimkeni – Dunărea – Capidava – Topalu și retur.
Se pleacă din Cernavodă pe DJ223 și ținem drumul județean înspre Lacul Domneasca Mare aflat pe traseu între localitățile Seimenii Mici și Seimeni, și urmăm drumul județean de-a lungul malului drept al Dunării dobrogene, trecând prin satul Dunărea până în Capidava, unde ne putem opri pentru odihnă și pentru a vizita ruinele cetății Capidava. Plecăm din Capidava pe DJ223 și în aproximativ 7 km ajungem la Topalu, sat situat pe malul drept al brațului Ostrov al Dunării.
Cei care vor să facă și traseul de retur, ne vom odihni puțin aici, pentru a pleca cu forțe proaspete înapoi spre Cernavodă.
Eminența sa Arhiepiscopul Tomisului - Teodosie, știind că Capidava era o episcopie care datează cel puțin de la începutul secolului al VI-lea, a decis să înființeze aici la Capidava o mănăstire de călugărițe cu viață comunitară. Astfel, mănăstirea a fost înființată în 2007 și continuă să se dezvolte și să crească.
Sfinții ocrotitori ai mănăstirii Capidava sunt mucenicii Epictet și Astion, ale căror relicve sfinte datând din ultimele decenii ale secolului al III-lea au fost descoperite în ruinele Cetății Halmiris din județul Tulcea, lângă brațul dunărean Sf. Gheorghe, unde cei doi martiri au a murit pentru Hristos și pentru Evanghelia Lui. Sfinții martiri Astion și Epictet sunt celebrați pe 8 iulie, această dată fiind și hramul mănăstirii Capidava.
Muzeul de Artă "Dinu și Sevasta Vintilă" este organizat în comuna Topalu, pe baza colecției donate comunității native de către doctorul Gheorghe Vintilă, fiul lui Dinu și Sevasta Vintilă.
Muzeul este organizat în cele 13 camere ale fostei locuințe a părinților donatorului, profesori din Topalu. Muzeul de artă este unic în mediul rural din România, cu 228 de picturi, sculpturi și grafică aparținând unor artiști renumiți printre care: Ioan Andreescu, Octav Băncilă, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Teodor Aman, Corneliu Baba, Nicolae Dărăscu.
Printre exponatele din Topalu se numără celebrul Cap de Copil și Cap de Femeie, ambele aparținând maestrului Tonitza. Împreună cu creațiile lui Nicolae Grigorescu, creațiile lui Ștefan Luchian și ai altor mari pictori români, colecția Vintilă deține picturi de o valoare neprețuită.
Printre exponate se poate admira si una dintre cele mai recente picturi ale maestrului Grigorescu din seria Carul cu Boi. Specialiștii consideră Carul cu Boi una dintre cele mai bine vândute picturi românești din toate timpurile.
Pictura expusă la Topalu este realizată de marele artist înspre sfârșitul vieții sale, iar liniile ușor fine și compoziția culorii au determinat criticii să lanseze ideea unei boli de vedere, cu care Nicolae Grigorescu s-a luptat până la sfârșitul vieții.
În curtea casei muzeale se află mormântul medicului Gheorghe Vintilă, respectându-se astfel dorința sa finală, menționată în documentul de donație al colecției de artă valoroase. În arhiva muzeului există și un set de note personale prin care a înregistrat istoria intrării în posesie a fiecărei piese de artă din faimoasa sa galerie de artă.
Muzeul a fost redeschis în data de 25 septembrie 2007, după ce a fost reabilitat. Operațiunea de reabilitare a constat în refacerea plafonului, a acoperișului, precum și înlocuirea pavajului, a tâmplăriei și a echipamentului cu instalația de micro-ventilație, necesară pentru păstrarea în condiții optime a picturilor expuse.
Adresă: Strada Dunării Nr. 494b, Topalu 907280
Telefon: 0723 046 002
Adresa: Str. Dacia nr. 72 – Cernavodă
Telefon: 0241.630106
Cetatea Capidava a reintrat în circuitul turistic
Cetatea Capidava, monument istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative fortărețe de la frontiera Dunării de Jos. Castrul roman a fost reabilitat și a intrat în circuitul turistic, din data de 15 iunie. Cetatea Capidava face parte dintre cele 24 de situri arheologice din Dobrogea, identificate în cadrul proiectului „Limes, frontierele Imperiului Roman”, care vor fi înscrise anul acesta pe lista indicativă UNESCO.
Cetatea Capidava, fortăreață importantă în sistemul roman de apărare
Cetatea Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, ce au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.
Locul ales pentru construirea cetății avea o importanță strategică și oferea o vizibilitate foarte bună, pe o zonă largă de supraveghere. Situată pe un masiv stâncos, pe malul drept al Dunării, între Hârșova și Cernavodă, fortificația are forma unui patrulater, cu ziduri de peste 2 metri grosime și aproximativ 6 metri înălțime. Castrul avea cel puțin 9 turnuri de peste 10 metri, o poartă de doi metri și jumătate lățime și o ieșire strategică în zona turnului dinspre Dunăre, unde exista portul.
Cetatea Capidava, în circuitul turistic
Lucrările de conservare, restaurare și punere în valoare a Cetății Capidava s-au încheiat, iar de acum turiștii și localnicii vor putea vizita din nou castrul roman.
Capidava, cetatea de la cotitura Dunării
Înainte să fie identificată și cercetată fortificația, la Capidava exista o exploatare de piatră a unor antreprenori din Brăila, care au dinamitat toată zona. Aproximativ un sfert din cetate este pierdută pentru totdeauna, din această cauză.
Cetatea a fost descoperită la sfârșitul sec. al XIX-lea, de către primii exploratori științifici ai Dobrogei, Marin Ionescu-Dobrogianu și Grigore Tocilescu și a fost identificată de Vasile Pârvan. Ei au semnalat fortificația și au adunat antichități din zonă și atunci s-a dispus stoparea dinamitărilor. Denumirea fortificației este getică și se traduce prin „cetatea de la cotitură”. În zona castrului, Dunărea face o cotitură și, cel mai probabil, de aceea se numește astfel.
Proveniența denumirii localității este de origine getică și înseamnă „cetatea de la cotitură”, însă noi nu avem până acum documentată o așezare getică în zonă.
Conform muzeografului Tiberiu Potârniche de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în perioada romano-bizantină, castrul apare menționat și cu denumirea Capidana, iar istoria modernă amintește că localitatea, în perioada de dominație turcească a Dobrogei, a fost cunoscută sub numele de Capuchioi și Kale-köy, care înseamnă „satul cetății”.
Cetatea Capidava, un centru exclusiv militar
Cetatea Capidava a funcționat ca un centru militar timp de câteva secole. Ea a fost părăsită de romani pe la începutul secolului al VII-lea.
Cercetările arheologice au oferit date și despre perioada de început a cetății, din timpul împăratului Traian. Din acea perioadă sunt conservate o parte a porții castrului inițial și câteva dintre barăcile incipiente, ce au fost construite aici de militarii care au început să supravegheze zona.
Tot de la reprezentanții Muzeului de istorie aflăm faptul că aici găsim „obiecte în teren, într-o poziție firească, de abandon sau de distrugere, ce nu au fost lucrate și produse aici, ci aduse, ne oferă dovezi suficiente pentru a proba comerțul, căile comerciale, modul în care funcționa axa imperială de aprovizionare, Annona militaris, practic, rația militară care era trimisă din centrul imperiului, pentru soldații de aici”.
La Capidava, arheologii au descoperit, printre altele, o bazilică și peste 1000 de bordeie
În zona de nord a castrului este amplasat un turn masiv, rectacngular, de „artilerie”, care are și o ieșire de urgență numită „poterna”. Aceasta era folosită în mod strategic, în situația în care erau sub asediu și trebuia să își trimită ștafetele către fortificațiile din nordul Dobrogei.
Cetatea este eminamente militară, lucru dovedit chiar de arhitectura ei. În fază incipientă au fost, cu siguranță, doar militari în cetate, iar apoi au stat și familii.
Castrul are aproximativ un hectar și există inclusiv o incintă medievală, aflată parțial în cercetare, care înregistrează o diferență de nivel către sud.
În Cetatea Capidava au fost descoperite peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei. Ele erau de dimensiuni reduse, dar aveau o vatră sau un cuptor și o capacitate de 3 până la 6 persoane.
Ele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar, erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.
Cercetările continuă la Cetatea Capidava
În cadrul cercetărilor, ce au demarat încă din 1924 și nu se vor termina prea curând, au fost descoperite foarte multe obiecte, care îi ajută pe cercetători să dovedească și să documenteze informațiile pe care le avem din izvoarele antice.
În timpul cercetărior au fost găsite multe monede, inscripții, amfore în care erau depozitate grâne și semințe, dar și obiecte de bucătărie, de uz personal, obiecte de podoabă, de toaletă, piepteni și catarame.
Portul de la Capidava a fost construit în secolul II
Fiind poziționată pe malul Dunării, Cetatea Capidava a avut și un port, construit în perioada romană timpurie.
Acesta a fost ridicat, cel mai probabil, la începutul secolului al II-lea, fiind amenajat în terase, spre Dunăre. Structura lui este impresionantă, fiind cioplit în piatră adusă de la carierele din zonă, motiv pentru care el nu s-a degradat complet.
Termele de la Cetatea Capidava
În incinta Cetății Capidava a fost descoperită și o instalație termală, realizată în secolele II-III, cu detașamente din Legiunile V Macedonica și XI Claudia.
Edificiul termal folosit de militari a fost descoperit în anii `80. Avem documentate ștampilele acestor unități, în țiglele și cărămizile utilizate. Sunt cunoscute până acum, bazinele cu apă caldă, bazinul cu apă rece și două focare. Pot fi observați și stâlpii de cărămidă ce susțineau podeaua, iar dedesubt circula aerul cald ce încălzea bazinul.
Cu siguranță trebuie să mai fi existat și alte încăperi, dar nu au rezistat în timp. Este o zonă de alunecare și a fost perforată ulterior de necropola ale cărei morminte datează din sec. X-XI, existând și câteva înmormântări mai timpurii databile în secolul al VI-lea p.Chr.
Cetatea Capidava se află, alături de alte 23 de situri arheologice din Dobrogea, pe lista indicativă UNESCO și ar putea intra în Patrimoniul Mondial.