Traseu Drobeta Turnu Severin - Schitu de Sus

Sistemul hidroenergetic "Porțile de Fier I" și Sistemul de Navigație care reprezintă un simbol al filierei energetice românești și care este rezultatul colaborării româno-iugoslave, a fost inaugurat la data de 16 mai 1972. Muzeul hidrocentralei "Porțile de Fier I" a fost deschis în 1976 și prezintă caracteristicile generale ale Dunării, date hidrologice, dovezi materiale ale așezărilor umane din regiune.

            Muzeul expune costume populare specifice regiunii Porțile de Fier și o moară de apă considerată a fi precursorul turbinei moderne, Pelton.

Diversitatea biologică, complexitatea substratului geologic și valorile culturale fac din regiunea Porțile de Fier un loc cu o reputație științifică la nivel internațional. Defileul Porților de Fier este considerat a fi un muzeu geologic în aer liber. Aici există o varietate de roci magmatice, metamorfice și sedimentare. Datorită bogăției avifaunistice, cursul Dunării în zona Portile de Fier a fost declarat Sit Natura 2000.

            Incursiunea în Muzeul hidrocentralei "Porțile de Fier I" se termină cu Sala Turbinelor, unde vizitatorul poate admira cele 6 turbine Kaplan, fiecare având o putere instalată de 194,5 MW.

Adresă: Bulevardul Carol 2, Drobeta-Turnu Severin 220111

Telefon: 0372 528 828

Podul lui Traian sau Podul lui Apollodor construit deasupra Dunării, era un pod cu arc roman, primul pod construit peste Dunărea de Jos. Deși a fost funcțional numai câteva decenii,timp de peste 1.000 de ani a fost cel mai lung pod cu arc.

            Podul a fost construit în 105 d.Hr. la cererea împăratului Traian, de către arhitectul grec Apollodor din Damasc pentru trecerea trupelor romane și a proviziilor în timpul cuceririi Daciei.

            Podul era situat la est de Porțile de Fier, în apropierea orașelor de azi Drobeta-Turnu Severin din România și Kladovo din Serbia.

            Structura a avut 1.135 m lungime (în prezent Dunărea are o lățime de 800m în această zonă), lățimea de 15 m și înălțimea de 19 m, măsurată de la suprafața râului. La fiecare capăt era un castru roman, fiecare construit în jurul unei intrări, astfel încât trecerea podului era posibilă numai trecând prin tabere.

Inginerul podului, Apollodor din Damasc, a folosit arcade de lemn, fiecare cu o lățime de 38m, așezate pe douăzeci de stâlpi de zidărie din cărămidă, mortar și ciment pozzolan. Podul a fost construit neobișnuit de repede (între anii 103 și 105).

Acest chip cu barbă scobit în piatră, cu înălțimea de 40 de metri, cu vedere la fluviul Dunărea, arată ca ceva venit direct din ficționalul Pământ de Mijloc al scriitorului britanic J. R. R. Tolkien. În realitate însă, este creația recentă a unui om de afaceri român.

            Acest portret monumental din piatră al lui Decebal este ideea originală a lui Iosif Constantin Drăgan, om de afaceri și istoric.

            Este situată pe partea română a Dunării, chiar vizavi de Tabula Traiana, un memorial al cuceririi Daciei de către Romani.

            La cei 40 de metri ai săi, este cea mai înaltă sculptură în rocă din Europa și a durat 10 ani (din 1994 până în 2004) pentru ca o echipă de 12 sculptori să o finalizeze.

Cazanele Dunării au două îngustări - Cazanele Mari și Cazanele Mici. În mod cert, ele reprezintă cea mai impresionantă parte a Defileului Dunării.

            Înainte de construirea barajului Portile de Fier (Barajul Porților de Fier) în această zonă, întregul debit al Dunării curgea prin albia îngustă creând cataracte. Apele creau volburi care păreau că fierb, de aici și denumirea de cazane.

            Cazanele Dunării sunt incluse în Parcul Natural Portile de Fier. Simbolurile parcului sunt turnurile de la Tricule, laleaua Cazanelor și fosilele unui amonit. Desigur, acestea se referă la cele trei caracteristici ale parcului: istoric, botanic și geologic.

            Regiunea Cazenelor Dunării este una dintre cele 18 zone naturale protejate în cadrul Parcului Natural Portile de Fier.

            Întreaga zonă a Cazanelor Dunării, între confluența Dunării cu pârâurile Plavisevita și Ogradena măsoară 9 km.

Locația este amplasată în Defileul Dunării în zona Cazanelor, pe valea Mracuna (care înseamnă "loc ascuns" sau "apă întunecată") unde o veche mănăstire a existat până în 1967.

            În timpul construirii centralei hidroelectrice "Porțile de Fier I" mănăstirea a fost sacrificată deoarece bazinul a inundat ruinele locului înghițindu-le în întregime, astfel încât a fost numită de localnici "mănăstirea subacvatică". Atunci când nivelul apei coboară, ruinele vechi ale mănăstirii pot fi văzute cu ochiul liber.

            De-a lungul veacurilor, a fost cunoscută și ca mănăstirea din Valea Dunării sau mănăstirea Ogradena Veche, un sat din județul Mehedinți care a fost de asemenea, inundat de apele bazinului Dunării.

            În 1931 a început reconstrucția mănăstirii și, datorită activității intense a monahului Alexe Udrea, în 1947 a fost acoperită cu țiglă, doar pentru a fi distrusă din nou în 1967 de apele Dunării, pe măsură ce se ridicau Porțile de Fier. În 1993, Mitropolitul Nestor Vorniceanu a început cea de-a doua reconstrucție a mănăstirii patronate de Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și Sfânta Treime. Lucrările au fost finalizate în perioada 1999-2000.

            Biserica este construită în formă de cruce și este împărțită în altar, naos, pro-nava și un portal deschis. Structura clădirii este din ziduri de cărămidă.

           O serie de galerii dispuse pe două niveluri, însumând mai mult de 1600 de metri în lungime, formează una dintre cele mai interesante și, în mod surprinzător, una dintre cele mai puțin cunoscute peșteri din România.

            Peștera Ponicova are trei intrări. La cea principală se poate ajunge la pas; cea de-a doua este situată intrării principale, pe peretele vertical de calcar, fiind accesibilă prin rapel din pădurea de deasupra. Cea de-a treia este atât intrare cât și ieșire, în funcție de cum priviți lucrurile, deschizându-și intrându-l larg pe malul stâng al Cazenelor Mari ale Dunării.

            O scurtă urcare pe o pantă noroioasă duce la o serie de galerii labirintice și camere pline cu formațiuni rupestre delicate.

            Are tot ceea ce iubitorii de peșteri speră să găsească - stalactite și stalagmite uriașe, coloane, tunele înguste, găuri de șoareci, candelabre, formațiuni de pietre și piscine rupestre terasate. Și o mulțime de lilieci.

Adresă: Bulevardul Tudor Vladimirescu 106A

Telefon: 0743 128 658

Adresă: Strada Portului 1, Drobeta-Turnu Severin 220234

Telefon: 0372 528 828